In luna august, anul trecut, am ajuns acasa si bunica, pe care am pierdut-o in decembrie, mi-a spus: "Carmen, vreau sa te rog ceva. Te rog eu foarte mult...". Mi-a aratat un ziar, o editie de seara gratuita pe care i-o aduceam de la metrou. "Vreau sa mergi la baietelul asta...". Era un articol despre un copil internat la Institutul Oncologic "Alexandru Trestioreanu", din Bucuresti. Cancer, metastaze. Bunica mea era in aceeasi situatie. Pentru moment, vazand un articol si ... [mai mult]

  Ne-am obisnuit sa mergem cu capul in jos, cu gandurile in patru parti. Nu ridicam ochii sa observam ce este de jur-imprejur. Ne miram privind fotografii facute in locuri pe care nu le recunoastem, care, altminteri, ne erau familiare... E ca si cum ai trai de-o viata cu un om si habar n-ai avea ca-i plac clatitele cu ciocolata amaruie si ca nu suporta pocnetul tocurilor pe gresie... Continui sa ii ... [mai mult]

  De obicei, de la munca pana acasa fac aproximativ o ora si jumatate. Plecand alaltaieri aseara la 18.50, fiind si ploaie, am ajuns la 20.45. Calatoria cu metroul dureaza circa o jumatate de ora si desi credeam ca la ora respectiva este mai liber, am constatat cu mahnire ca era la fel de aglomerat ca si dimineata. Noroc ca urc de la capat si intotdeauna ocup un scaun. Profit de acest fapt si ma apuc sa citesc; cartile imi sunt indispensabile si uite asa ... [mai mult]